Melc Pomacea Bridgesii

Se poate afirma, fara teama de a gresi, ca acest melc galben este cea mai raspandita specie de melc din acvariile noastre, cel putin dintre melcii doriti si nu cei tolerati (ex: Physa, unele specii de Planorbis). Originar din bazinul amazonian (Bolivia, Brazilia, Paraguay si Peru) s-a raspandit, incepand cu anii ’60 si in Hawaii, Asia de Sud-Est si in sudul Americii de Nord. Habitatul sau este format din iazuri, mlastini, lacuri si chiar rauri.  Face parte din familia Ampullariidae, alaturi de alte specii de Pomacea (canaliculata, paludea, haustrum) Marisa (cornuarietis) Pila (africana, apullacea) Aolene (platae, pulchella), cu raspandire in zonele calde de pe tot globul.

Biologie si comportament

Pomacea bridgesii este un melc acvatic, de dimensiune mare, cu corpul de culoare galbena, cu mici pete mai inchise la culoare, langa cavitatea bucala (exista si varianta de corp inchis la culoare, cu petele respective de culoare galbena). Cochilia este pe masura, de 40-50 mm diametru, pana la 45-65 mm inaltime, care prezinta 5-6 spiralari. Culoarea acesteia variaza de la alb (varietatea ivory), pana la maro inchis, existand inclusiv indivizi cu dungi pe lungimea cochiliei; totusi, cea mai raspandita varietate in acvarii este cea cu corpul si cochilia galbene. Diferitele aspecte fizice ale cochiliei reprezinta cea mai buna metoda pentru a determina varietatea de pomacea: bridgesii, spre deosebire de caniculata sau padulosa, are un unghi de 90°, la imbinarea circumvolutiunilor cochiliei si este mai putin globulara si plata, la suprafata superioara a acestora. Daca se simte amenintat sau daca mediul nu ii ofera conditii propice, melcul poate inchide complet cochilia cu ajutorul unui opercul cornos, a carui culoare se incadreaza intre nuante de maro deschis pana la inchis. O caracteristica importanta a acesui melc este adaptabilitatea sa la ape sarace in oxigen (datorita habitatului sau, format, in principal, din mlastini) insusire care a dus la capacitatea de a-si lua oxigenul direct din aer, cu ajutorul unui sifon scos deasupra apei. Apa ideala pentru acest melc este una bogata in calciu (deci este contraindicata o apa moale), care il va ajuta la crearea unei cochilii puternice. Sunt foarte sensibili la de cuprul din apa, substanta letala pentru aceasta nevertebrata. Temperatura suportata are o plaja larga, intre 18-28 °C.

Numit si melcul mar sau misterios (apple, mystery snail) acest nevertebrat are un comportament activ, este mereu in cautarea hranei, atat pe substrat, cat si pe peretii acvariului, foarte putine fiind cazurile in care este observat ca stationeaza, in general, acestea fiind declansate de unii factori neprielnici. Fiind capabil sa respire aer atmosferic, nu se da in laturi de la a iesi din apa pentru intervale scurte de timp, caz in care deplasarea este mai greoaie.

Dieta

In ceea ce priveste preferintele culinare ale melcului pomacea bridgesii, vestea buna este ca nu va consuma plantele vii din acvariu (desi au existat unele cazuri izolate, in care au consumat unele specii de plante moi, utilizate in acvaristica, datorita lipsei de altceva), ceea ce il face un bun candidat pentru un acvariu plantat. Hrana este compusa, in general, din orice vor putea introduce in gura si rupe – de la alge, plante in descopunere si mancarea destinata pestilor, la care vor putea avea acces, pana la legume (frunze de salata, morcovi, castraveti etc) si pesti sau alte vietuitoare moarte. Totusi, desi consuma alge, nu este considerat un bun curatator de alge, cum ar fi melcii neritina. La hranirea lor, este indicat sa se monitorizeze cantitatea consumata zilnic, pentru a nu fi suprahraniti, ceea ce ar duce la degradarea apei din acvariu, prin cresterea procentului de amoniac(NH3), nitriti (NO2) si nitrati (NO3), precum si la afectarea melcului sau chiar moartea acestuia. Fiind oportunisti, in cazul in care este vorba de un acvariu comunitar, care contine si alte specii de pesti si/sau creveti, nu este necesara hranirea separata a melcilor. De asemenea, la temperaturi mai scazute, metabolismul melcilor este incetinit, necesitand cantitati mai mici de hrana – reciproca este valabila.

Reproducerea

Melcii Pomacea nefiind specii hermafrodite, nici Pomacea bridgesii nu fac exceptie. Asadar, pentru o reproducere cu succes, este nevoie de cel putin un cuplu de indivizi maturi. Recunoasterea sexelor este dificila unui ochi neexperimentat si necesita, in primul rand, observarea organului reproducator al masculului, situat in interiorul cochiliei. O alta posibilitate de identificare a sexelor este cea de observare a unei pete intunecate la varful spiralei cochiliei, pata care indica prezenta ovarelor, deci respectivul individ va fi de sex feminin. Totusi, modalitatea cea mai simpla, pentru a asigura inmultirea, este sa se introduca in acvariu mai multi indivizi, cu speranta ca printre ei se vor regasi ambele sexe. O temperatura inalta si hrana din abundenta sunt, de obicei, factori declansatori pentru perioadele de imperechere.

Imperecherea propriu-zisa incepe prin urcarea masculului pe cochilia femelei si utilizarea organului reproducator, pentru copulare, care dureaza intre o ora si o zi intreaga, perioada in care perechea va ramane in aceeasi pozitie. Masculul nu va parasi femela, chiar daca aceasta  din urma isi va continua cautarea de hrana si/sau hranirea. Femela va putea pastra materialul seminal activ al masculului, in tractul genital, timp de mai multe luni, care ii va permite sa depuna chiar si fara un consort. Speciile de Pomacea nu se incruciseaza.

Depunerea oualor se face in afara apei, de obicei in timpul noptii sau dimineata, in natura, pe o planta, pe o radacina sau pe o piatra si in acvariu, de cele mai multe ori in interiorul capacului acvariului, sub forma unui sac cu oua de culoare roz. Este necesar sa ramana in locuri in care exista umezeala, dar sa nu fie scufundate, pentru a nu se ineca larvele. Dupa o scurta perioada, invelisul devine tare si, dupa 2-4 saptamani de la depunere, in functie de temeperatura ambianta, micii melci vor ecloza. Hrana lor principala este formata din alge, treptat adoptand acelasi regim de hrana ca parintii lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *